Menu
No title

                               

Clinica

Alexandria-file de istorie. Numele pe care fondatorii au vrut să îl dea inițial orașului înființat în 1834 a fost ”Mitropolia” Featured

Alexandria-file de istorie. Numele pe care fondatorii au vrut să îl dea inițial orașului înființat în 1834 a fost ”Mitropolia”

Alexandria sărbătorește, zilele acestea, 183 de ani de existență. Orașul a fost înființat în 1834 la inițiativa unui grup de negustori mavrodineni și zimniceni. De la moșia Băcăianca, cumpărată  de fondatorii Alexandriei de la Mitropolie, și până la reședința județului de astăzi au trecut aproape două secole de schimbări. Puțini știu că numele pe care fondatorii au vrut să îl dea inițial noului oraș a fost ”Mitropolia”, în cinstea Mitropoliei de la care cumpăraseră moșia. Urbea a fost botezată Alexandria după numele domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica, cel care a ajutat la întemeierea lui. Orașul a fost recunoscut prin hrisov domnesc semnat de Alexandru Ghica la data de 4 septembrie 1840, adică la șase ani de la înființare, ani în care moșierii din zonă au pus opreliști dezvoltării urbei.

De-alungul celor aproape două secole de existență, orașul a trecut prin multe schimbări și a luat parte la cele mai importante evenimente istorice. La întoarcerea trupelor române din Bulgaria, în 1913, Alexandria a fost orașul în care s-au înființat două spitale pentru tratarea oștenilor bolnavi de holeră. Tot aici, în 1918, nemții au înființat un comandament militar economic pentru exploatarea economică a împrejurimilor orașului. Nemții au luat cu ei, când au plecat din Alexandria,  clopotele Catedralei ”Sf. Alexandru” cu gândul de a le transforma în Germania în obuze.După instalarea păcii au fost obligați prin tratat să le restituie. Catedrala și-a recăpătat clopotele la câțiva ani după război, pentru că în urma unei confuzii, acestea ajunseseră, inițial, în Italia. Nu mai puțin de 20 de ziare a avut Alexandria în primii 100 de ani de existență. În urmă cu o sută de ani, despre locuitorii Alexandriei se spunea că sunt fuduli, iar zicala celebră care circula în zonă era : ” Sa te fereasca D-zeu de noroiul din Zimnicea, de bivolarii din Giurgiu, de bătăușii de la Rosiori si de fudulia din Alexandria”

Cum s-a înființat orașul

Bulgarii din Sviștov și târgoveții din Mavrodin au pus bazele înființării Alexandriei de astăzi. Prin 1810, bulgarii din Șviștov, în cea mai mare parte comercianți, speriați de arderea orașului de către ruși s-au refugiat, trecând Dunărea, la Zimnicea. Unii au rămas la Zimnicea, alții  s-au îndreptat către Turnu Măgurele, Roșiorii sau Giurgiu, iar alții au întemeiat târgul Mavrodin.

În anii 1832-1833, liniștea comercianților din Mavrodin a fost tulburată de condițiile impuse de Regulamentul Organic care obliga locuitorii la  ” dăjdii suplimentare și zile de clacă”. Mavrodinenii se credeau nedreptățiți, considerând că ei sunt negustori de la oraș, nu săteni care cădeau sub prevederile Regulamentului. Cum orășelul lor se afla însă pe moșia unui proprietar, iar Regulamentul viza orice locuitor ce nu locuia pe moșie liberă, n-au scăpat de dări. Au mers cu jalba în proțap la generalul Kiseleff, guvernatorul principatelor la acea vreme. Generalul n-a putut să le facă dreptate, dar le-a dat ideea cumpărării unei moșii, aproape de Mavrodin, o moșie unde ar fi putut să întemeieze un nou oraș. Aceleași nemulțumiți provocate de prevederile Regulamentului  Organic le aveau în 1833 și zimnicenii. Nemulțumirile mavrodinenilor se uniră, astfel, cu ale zimnicenilor în dorința de a cumpăra o moșie pe care să întemeieze un nou oraș.  Sprijin le-a promis marele boier Mihăiță Filipescu.

În 1834, negostorii mavrodineni și zimniceni au început să caute o moșie. Condiția unanimă era alegerea unui teren care să fie așezat între Mavrodin și Zimnicea. Altă condiție era ca terenul să aibă în jur și locuri bune pentru plantarea  viței de vie, ocupație ce plăcea atât mavrodinenilor, cât și zimnicenilor, deoarece vinul era o sursă bună de negoț în vremea respectivă

Schimbul cu Mitropolia

Locul a fost repede găsit ” la miazănoapte de Poroschia”: moșia Bacaianca, donată Mitropoliei din București de mai mulți boieri ai vremii. Mitropolia n-a vrut să vândă terenul contra unei sume de bani, ci a cerut la schimb o altă moșie. Obștea mavrodinenilor și zimnicenilor a cumpărat , în final, moșia Brezoaia din județul Dâmbovița contra sumei de 250.000 de lei. Schimbul cu Mitropolia s-a făcut cu un act în toată regula semnat la data de 12 mai 1834.

Pentru că în actul de schimb erau amintiți doar mavrodineni, zimnicenii au ținut să facă un alt act de legământ unde li se recunoașteau, deopotrivă, drepturi egale asupra moșiei cumpărate.

Locul pe care urma să se întemeieze orașul era un ”suhat” (n r. o pășune) pentru îngrășarea vitelor, la marginea de vest a râului Vedea, cuprins între cele două coline ce merg de-alungul râului, la depărtare de peste 3 kilometri una de cealalată. La marginea acestei câmpii, înspre satul Poroschia se afla un cătun cu 40 de familii numit Bacăeni . Pe dealul dinspre Nanov se găsea un mic sat numit Mitropolia , populat cu vreo 80 de familii de bulgari. Aceste două sate s-au alăturat noii așezări care avea să devină Alexandria de astăzi.

Primul nume ales : Mitropolia

Mavrodinenii și zimnicenii, proprietari ai moșiei, au adus de la București un inginer austric pe nume Otto, care a făcut planurile orașului ” după modelul celor mai frumoase  orașe din Europa”.

Viitorii orășeni au considerat că cel mai potrivit nume pentru noua așezare ar fi ” Mitropolia”, în semn de recunoștință către  sfânta Mitropolie care le înlesnise cumpărarea terenului. Acela a fost anul în care a venit pe tronul Țări Românești domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica. Înțelegând că dacă vor boteza orașul cu numele domnitorului, vor avea pe viitor mai mult sprijin pentru desăvârșirea operei începute, fondatorii au ales să boteze orașul : Alexandria. O delegație a mavrodinenilor și zimnicenilor a mers la domnitor să îi expună propunerea de a numi noul oraș după numele său. Ghica a primit măgulit propunerea și le-a promis sprijin pentru ca ” orașul că înflorească și să progreseze așa cum doreau întemeietorii”.

În scurt timp s-a ales o comisie care  a întocmit un statut ce reglementa noua așezare și s-au ales epitropii care urmau să împartă locurile după planul făcut de Otto. În statutul redactat la 1 iulie 1834 se prevedea, în amănunt, modul de posesie, instalare și gospodărire a locurilor, drepturile și îndatoririle ce le aveau cetățenii.

Pecetea obștii

S-a ales și ”pecetea obștii orașului” descrisă astfel : ”un cal cu piciorul ridicat, lângă care se afla un steag alb cu o cruce la căpătâiul de sus. Dedesupt erau două mâini împreunate în semn de unire. Acestea erau înconjurate de o mică coroană de de frunze și flori și toate ocolite de un cadran în formă de elipsă pe care scria :Obștea orașului Alexandria”.

Noului oraș i s-a făcut sfeștanie și botez, a urmat praznicul la care au luat parte toți obștenii și alți invitați din împrejurimi. Împărțirea locurilor de casă a început chiar de a doua zi.

Prima construcție-o cârciumă

Prima construcție a orașului a fost bordeiul lui Avram Repanovici pe locul ce i se destinase drept prăvălie. Acest bordei a fost prima prăvălie a orașului în care se vindea vin și rachiu.

Cârciumile s-au dezvoltat cel mai repede în Alexandria, deoarece băuturile erau monopolizate prin Regulamentul Organic de proprietarii moșiilor, iar  aici se găsise  loc de vânzare.

În primul an de la înființare, activitatea de ridicare a gospodăriilor și mai ales a prăvăliilor a fost una intensă. S-a format o piață provizorie în care, în zilele de târg, veneau comercianții din alte zone.

Cum au sabotat moșierii dezvoltarea Alexandriei

Dezvoltarea rapidă a orașului n-a fost pe placul proprietarilor de moșii din Mavrodin și Zimnicea. Folosindu-se de anumite dispoziții ale Regulamentului Organic, cei care priveau cu ochi răi înființarea noului oraș, au încercat să pună tot felul de piedici cu scopul de a zădărnici noua așezare.

De două ori au fost nevoiți primii locuitori ai orașului să meargă cu jalba la domnitorul Ghica pentru a li se face dreptate. La prima jalbă, alexăndrenii s-au plâns că nu sunt lăsați de ”ocârmuirea județului” să-și ridice case. Ghica a emis următorul hrisov : ” Noi, Alexandru Dimitrie Ghica Voevod, cu mila lui Dumnezeu, Domn a toată Țara Românescă. Marea vornicie din Lăuntru să dea poruncă a li se slobozi îndată lucrarea caselor și așezarea lor pe moșia lor”-24 august 1834.

În a doua jalbă, alexăndrenii s-au plâns că ocârmuirea județului le-a închis prăvăliile și îi obligă să se întoarcă pe moșiile de la care au plecat. Ghica a dat ordin să li se dea voie să-și dezvolte orașul. În urma judecăților domnitorului Ghica, noii orășeni și-au putut vedea mai departe de dezvoltarea urbei.

Ultima șicană și ajutorul de la Mihăiță Filipescu

Orașul a fost recunoscut prin hrisov domnesc la data de 4 septembrie 1840. Documentul a fost semnat de ”nașul” orașului, domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica. După ce Ghica a fost nevoit să părăsească tronul, fiind înlocuit cu Bibescu Vodă, șicanele la adresa noului oraș au continuat. În toamna anului 1842, Mitropolia a fost la un pas să anuleze ”actul de schimb” referitor la moșia Bacaiancă, pe care se întemeiase Alexandria. Mitropolia a invocat faptul că ” i s-a dat lipsă din moșia Brezoaia 124 de stânjeni de pământ, în comparație cu numărul arătat în contract”.  Alexăndrenii au avut parte de susținere din partea boierului Mihai Filipescu. Acesta avea  moșia vecină cu Brezoaia și a defalcat din terenul moșiei sale  cei 124 de stânjeni pe care îi cerea Mitropolia, lucrurile fiind împăcate pentru totdeauna. Drept recunoștință, în memoria boierului, alexăndrenii au dat numele unei străzi din oraș-Mihăiță Filipescu, la vremea respectivă aceasta fiind strada care trecea pe lângă piață, dincolo de Școala nr. 1.

Ekstructia  a  fost emisă si semnată in vara anului 1834 de domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica, ca o adevarata "constitutie" a orasului Alexandria,

Primul articol al Ekstrucției

 ”Tot obrazul creștin ce va voi să vie, să se așeze în această hălăduire cu cumpărătoarea de pământ, or pentru prăvălie sau pentru casă, în cuprinsul planului celui formaluit de inginer sau afară de plan, peste împrejmuirea islazului, ce s-au lăsat să fie primit, după ce-și va răspunde datoria ce întocmită de obște, care în jos se arată și după ce va da înscris că va fi următori întru toate obsteștile lucrări de trebuința orașului: apoi să se facă moștean, cu stăpânire ohavnică pe pământul ce-l va lua, după înscrisul orânduiților epitropi, din partea  obștei ce se va da”.

Reguli și prețuri pentru pământ

Ekstrucția stabilea reguli clare și prețuri pentru toți cei care aveau să vină să locuiască aici : ”De pământul ce se va da la întrebuințarea de prăvălii, în orânduiala târgului, are să se plătească de stânjen pătrat lei 5”, formulează articolul 4 din Ekstrucție.

Primii locuitori ai Alexandriei aveau voie să aibă până la 10 vite și 20 de oi, fără ” taxă de ierbărit”. Regula e prevăzută clar de articolul 12 din aceeași Ekstrucție : ” Locuitorii orașului au slobozenie să ție până la 10 vite mari și 20 de oi pe seama casei, fără nicio plată de ierbărit sau pentru havaieț al pământului, iar având vite mai multe și fiind islaz de ajuns pentru pășunarea lor, să plătească ierbărit după cum va fi cuviința obșească”.

După Ekstrucție, primii alexăndreni nu aveau voie să-și vândă casele oamenilor de altă religie. ”Nimenea nu va si sloboz să-și vândă pământul ce a cumpărat, la un om de altă religie”, spune un alt articol din Ekstrucție.

Ani buni de la înființarea orașului, doar negustorii mavrodinieni sau zimniceni care s-au împrumutat pentru a cumpăra moșia Băcăianca aveau drept de a decide în oraș. Articolul 20 din Ekstrucție stabilește poziția ” privilegiată” a negustorilor mavrodineni și zimniceni : ” Fiindcă un număr de oameni, care au purtat mari întristări și grele supărări cu derapanarea în moșia Mavrodin și Zimnicea, cu calcarea privilegiilor lor, de arendaș, ca au avut cu stăpânii moșiilor și ca să nu se împrăștie în țări străine au chibzuit și făcând sfat de obște au cumpărat aceste moșii cu mijlocul ce s-a zis și s-au alcătuit oraș obștesc, numai aceia vor fi chemați în adunare de obște, în viitorime, ca să chibzuiască cele de cuviință și spre întemeiere a orașului....”

Reguli referitoare la consumul de alcool

Ekstrucția prevedea până și reguli referitoare la consumul de alcool.  ”Vinul și rachiul fiind un izvor pricinuitor de mari rele celor nărăviți și haimanalelor cu totul se oprește a lor vânzare pe la case prin mahalale la oricare va fi, pentru ca din această pricină să nu se ivească într-o scurtă vreme neplăcere și fapte rele în oraș,  din care se poate pricinui vătămare orășenilor, din împotrivitoarele urmări ale bunilor rânduieli, neputându-se ști totdeauna ce se face prin mahalale, iar pe locul însemnat de târg, slobodă este orice speculație, pentru că acolo este în vedere și poate a se cunoaște în tot minutul ori și ce mișcare”.

 

Cum erau pedepsiți alexăndrenii ”gâlcevitori”

Documentul după care Alexandria s-a condus timp de 30 de ani stabilea și pedepse. Întemeietorii orașului, cei care au pus bazele Ekstrucției s-au gândit că în urbe își vor face loc și oameni”gâlcevitori” care vor strica buna rânduială pe care ei s-au străduit să o asigure.

”Dacă vreun orășean din oricare, fără osebire, se va întâmpla să fie gâlcevitor, răzvrătitor, sau rău nărăvit și va pricinui vătămare de pagubă sau de cinste cuiva, pentru un asemena om, când se vor ridica șapte oameni într-o glăsuire și vor jelui epitropiei, în două rânduri, și când epitropia, după povățuirea ce-i va face nu se va părăsi și un al treilea se va jelui, să aibă toată voia epitropia ca luând un arhitector și vreo câțiva oameni cinstiți, cu știință, de asemenea, , fără însă să fie vreunul din jeluitori și cu dreapta cumpătare, orice acaret nemișcător va fi având să i se plătească și să se izgonească din oraș, iar drept osândă, ca unul ce s-a făcut călcător înscrisului sau să fie supus bunelor orânduieli, să i se poprească din preț a treia parte”, spune articolul 35 din Ekstrucție.

 

Surse de documentare : ” Alexandria-160 de ani”, Ekstrucția, ” Orașul Alexandria-monografie (1834-1934)-Ilie Cătălina

 

 

Lasa un comentariu

Toate campurile marcate cu (*) sunt obligatorii.Codul HTML nu este permis.

sus